Un vestitor al Evangheliei istoriseste urmatoarele: ,,Acum cativa ani am fost chemat intr-un spital, la patul unui bolnav care se zbarcolea ca iesit din minti si striga cat il tinea gura: ,,Pier, pier pe veci!'' Dupa ce l-am privit un timp, m-am plecat asupra lui si am inceput sa-l intreb asupra starii lui.
-Mi-e rau, domnule, a raspuns el, mi-e rau de tot!
-Dar fata de vesnicie, cum stai? l-am intrebat eu. Cand a auzit de vesnicie, parca l-a sagetat ceva prin inima si a strigat ingrozit:
-Vesnicie! Vesnicie! Oh, ce cuvant ingrozitor! Sant pierdut, pierdut pe veci!
Dupa ce s-a mai linistit putin, i-am zis: ,,Daca este asa, daca dumneata iti dai seama ca esti un pacatos pierdut, atunci Dumnezeu m-a trimis ca sa-ti aduc o veste buna si anume ca EL te iubeste si este gata sa ierte si sa te accepte ca pe un copil al Sau, caci pentru un pacatos ca mine si ca dumneata a dat pe singurul Sau Fiu, pe Domnul Isus Hristos, ca sa moara pe cruce in locul nostru. EL a ispasit astfel pacatele noastre, pentru ca noi sa putem fi iertati si mantuiti pentru totdeauna''. Abia rostisem aceste cuvinte, ca el si-a indreptat ochii asupra mea si a zis:
-Pentru mine? Pe mine sa ma iubeasca Dumnezeu? Pe mine sa vrea EL sa ma mantuiasca? Niciodata, Niciodata! Nu ma cunosti. Daca m-ai cunoaste, n-ai mai vorbi asa. Eu, domnule, am chinuit doua femei pana li s-a tras moartea, am...
Nu cutez sa spun tot ce mi-au auzit atunci urechile. Ce-am auzit atunci, n-am mai auzit niciodata nici inainte, nici dupa aceea.
L-am lasat si am plecat. Dupa aceea am mai fost pe la el de cateva ori si i-am dus aceeasi veste buna ca Dumnezeu il iubeste, ca si pentru el murit Domnul Isus si ca, daca el crede acestea, este mantuit. Intr-o seara, vazand ca nu mai are mult detrait, l-am intrebat:
-Acum crezi ca Domnul ti-a iertat pacatele?
El a tacut cateva clipe. Apoi a izbucnit in plans si a zis:
-Iertat? Ah, aproape ca nu pot crede. Vuna mea este prea mare, prea grea!
Am luat atunci Biblia si i-am citit aceste cuvinte:
,,Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum este carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi roxii ca purpura, se vor face ca lina'' Isaia 1:18.
,,Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi'' Luca 5:31-32. Dupa aceea m-am rugat si am plecat de acolo. In lunea urmatoare, m-am dus din nou sa-l vad. Aceasta a fost o zi de nespusa bucurie; chiar la usa am fost intampinat cu strigate de bucurie. Era bucuria unui suflet mintuit. Cat voi trai nu voi uita ce mi-au vazut atunci ochii. Intre felul cum l-am gasit cand am fost la el intaia oara si cum l-am gasit acum era o deosebire ca intre cer si iad. Niciodata n-am auzit pe un pacatos mantuit slavind pe Domnul Isus cum iL slavea atunci omul acela. Nu mult dupa aceea, a trecut la Domnul, in locasurile odihnei vesnice si a pacii netulburate''.
,,Unde s-a inmultit pacatul, acolo harul s-a inmultit si mai mult'' Romani 5:20.
,,Sangele Lui Isus Hristos ne curateste de orice pacat'' 1 Ioan 1:7
Sursa - http://CeAlegi.BlogSpot.Com - AlynSperanta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu