Pentru că mărturisirea păcatelor ne aduce eliberare.
Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios şi drept să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de toată nedreptatea. (1Ioan 1:9 tr.Fidela)
Cu-i trebuie să îi mărturisim păcatele?
Toți veți spune:
"Lui Dumnezeu!!!"
Priviți la ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu:
Iacov 5:16 - Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Deci trebuie să ne mărturisim unii altora și să ne rugăm unii pentru alții. Poate veți zice: ,,Cum să mă mărturisesc la cutare sau la cutare, după aceea să știe tot satul ce am facut eu?"
Povara păcatului este foarte grea și apăsătoare... dar oamenii morți spiritual, nu o mai simt. Conștiința le este tocită și nu îi mai avertizează când greșesc, dar oamenii în a căror viață a intrat lumina Lui Hristos, nu mai pot trăi cu povara păcatului, la fel am fost și eu.
Era atât de grea acea povară și am zis: "merg la un pastor ce pastorește biserică de mii de membri, vreau să mă mărturisesc cum zice în Biblie, unii altora... să se roage pentru mine și să fiu libera, dar am rămas dezamăgită. Acel frate pastor a adunat mai mulți frați într-o cameră, (cred că erau din comitetul bisericii) stăteau toți pe scaune și eu în picioare în fața lor (mă simțeam ca în fața unor judecatori) și au zis: ,,Mărturisește!" Am mărturisit... după mărturisire s-au uitat unii la alții, apoi toți la mine și au zis: ,,Să mai vi la biserică să vedem cum evoluază viața ta ca și creștină."
Vă spun, am plecat atât de dezamăgită și de întristată... nici măcar nu s-au rugat pentru mine. Nu vă spun aceste lucruri să vă întristez. descurajez, sau să îi judec... ci vreau să vă spun:
Dacă întâlniți asemenea situații să nu vă dați bătuți! Dumnezeu are oameni care știu să ne asculte, să ne primească cu dragoste, să ne înțeleagă, să se roage pentru noi...
Dar atunci în starea aceea am zis și eu ca mulți alții, că nu mă mai mărturisesc la oameni niciodată. Îi spun Lui Dumnezeu în rugăciune păcatele mele, și așa am și făcut, dar nu eram eliberată de ele... pentru că le făceam din nou, și din nou îmi ceream iertare pentru aceleași păcate.
De aceea zice Domnul să ne mărturisim unii altora păcatele și să ne rugăm unii pentru alții, ca să fim eliberați și vindecați.
Eu nu am fost eliberată de povara ce o purtam până când Dumnezeu mi-a trimis slujitorul Lui. Mie îmi era foarte greu să mă mărturisesc, crezând că va face ca mulți alții să mă judece, să își facă o parere urată despre mine... dar am zis în sinea mea: "Ce mai contează ce părere își va face? Eu vreau să fiu liberă!"
Mi-am mărturisit păcatele, am făcut cu acest frate rugăciuni de eliberare, (din cartea Cel ce sfărâmă lanțurile robiei - Neil T.Anderson) Apoi acest frate s-a rugat pentru mine, pentru eliberarea mea... ne-am rugat împreună pentru domeniile din viața mea în care cel rău a avut stăpânire, apoi pentru persoanele care m-au rănit și pe care le uram înainte, dar am venit cu fiecare persoană înaintea Lui Dumnezeu, și i-am iertat pentru totdeauna.
Ioan 20:23 - Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”
(Mărturisirea păcatelor a durat câteva ore, și nu a fost totul în grabă, cum se întâmplă de obicei, a fost totul la îndemână Duhului Sfânt!)
Apoi a doua zi l-am sunat din nou pe slujitorul Domnului și mi-am mărturisit din nou păcatele, dar nu tot pe acelea, ci altele care erau îngropate adânc în ființa mea... De multă vreme...
M-am mărturisit, chiar dacă s-a dat o luptă puternică în ființa mea, ziceam: Păcatul acesta nu îl voi zice... acesta e "sub orice critică", dar Duhul Sfânt a lucrat în mine cu blândețe și finețe și m-a convins că trebuie să îl zic!
Am zis toate păcatele care mi le-am amintit, am făcut rugăciuni de eliberare CĂTRE DUMNEZEU, și Domnul Isus Hristos a venit cu adevărat în viața mea, așa cum nu a venit niciodată până acum.
În ziua aceasta am primit o pace lăuntrică așa cum nu am primit niciodată, și o bucurie care dădea peste, toți care m-au văzut au observat schimbarea, și mă întrebau: ,,Ce s-a întâmplat cu tine?", ,,Ești schimbată, ce ai pățit?", ,,De ce ești așa fericită?"
Am primit cu adevărat bucurie Cerească din partea lui Dumnezeu! Nu credeam că voi simți atâta fericire în viața mea după tot ce am trăit... nu credeam că voi mai fi vreodată fericită. Însă acum am înțeles că numai Dumnezeu dă fericire și împlinire reală, nu de o clipă. Binecuvântat să fie Numele Lui Cel Sfânt! Aleluia!
Am primit eliberare, am primit pace, acum sunt liberă în Hristos, nu mai port povara păcatelor după mine.
Vă îndemn să nu renunțați, dacă veți trece prin situații asemănătoare cu a mea, fiți sinceri, rugați-vă către Dumnezeu, și El vă va aduce în cale pe oamenii Lui care vă vor înțelege, vă vor asculta, vor plânge cu voi, și se va ruga pentru eliberarea voastră. Să se roage pentru eliberarea voastră, după mărturisirea păcatelor, este cel mai important lucru. Dacă nu face asta mai bine nu vă mai mărturusiți. Ar fi bine să îl întrebați: Frate după ce mă voi mărturisi, te vei ruga pentru eliberarea mea, și Dumnezeu să mă umple cu Duhul Sfânt? Dacă nu, rugați-vă Domnului să vă scoată un slujitor adevărat al Lui la care să vă mărturisiți păcatele.
13)Cine își ascunde păcatele nu va propăși, dar oricine le mărturisește și renunță la ele va găsi milă.
14)Binecuvântat este omul care este întotdeauna precaut, dar cel ce-și împietrește inima va cădea în necaz. (Proverbe 28:13, 14 NTR)
Mă rog ca Domnul Isus să vă binecuvânteze, și cu toții să trăim o viață sfântă și curata, să dăm dovadă că suntem copii ai Celui Preaînalt, Slavă Lui în veci! Amin.
Laura Tanczos - 23 ani
12.12.2014
Misiunea Alege Astăzi -http://CeAlegi.BlogSpot.Com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu