M-am nascut intr-o familie de crestini, familie crestina cel putin pana am ajuns la varsta de aproximativ 12 ani. Dupa care familia a inceput sa se dezbine, frati care au luat carari gresite, un tata devenit indiferent la parcursul spiritual si social al fiilor sai. Umblam la grupuri de rugaciune, la biserica dar daca acum stau bine si ma gandesc mergeam numai pentru ca mama imi impunea sa merg nu pentru ca simteam nevoia. Eram copil nu intelegeam multe... De multe ori incercam sa fug de biserica, duminica dimineata, ma prefaceam ca sunt obosita si dorm, ca ma doare nush ce...
Duminica dupamasa la ora 5 plecam pe afara si ma intorceam acasa doar dupa ce vedeam masina parintilor ca nu mai era in fata blocului, le faceam in ciuda faptului ca, constiinta ma mustra.
De multe ori seara cand fratii mei se puneau la film, tin minte mama venea de fiecare data in camera si ne spunea ca ii pacat si ca nu avem voie sa vedem acele filme, si pleca in camera ei si se ruga, si dupa ce se termina filmul, pe mama o gaseam tot pe genuchi, ma mustra asa de tare constiinta caci stiam ca si eu trebuia sa fiu langa ea pe genunchi... si totusi de multe ori nu o faceam, si poate a doua zi mergeam la biserica si puneam capul pe banca din fata si atipeam.
Dar eu mergeam la biserica si asa incercam sa-mi impac constiinta.
Situati familiara care se deplora din ce in ce mai mult m-a facut asa in statura mea de copil sa pun intrebari lui Dumnezeu, intrebari care nu trebuiau puse, pentru ca El stia de ce si pe zi ce trece acum imi dau seama de ce a ingaduit lucrurile sa decurga in felul acesta. Umblam la cercuri de rugaciune si Dumnezeu mi-a spus de atatea si atatea ori sa ma las prelucrata de mana Lui, caci din mana lui nimeni nu ma poate smulge.
La varsta de 15 ani mama a fost nevoita se plece in Italia, a trebuit sa-i iau locul, sa fac tot ce trebuia sa faca o mama, in primul an si jumatate dupa ce a plecat mama, plangeam, carteam, vroiam sa fiu ca ceilalti tineri.. Sa-mi traiesc cei mai frumosi ani ai adolescentei ca toti ceilalti, sa gasesc mancarea calda pregatita cand ma intorceam de la scoala, insa eu trebuia intai sa o gatesc,sa imi calce mama hainele pentru Duminica la biserica, totul era atat de greu, greutate care m-a departat de Dumnezeu...
Citeam biblia,am inceput sa citesc biblia la 12 ani, in fiecare zi, dar si asta nu am facut-o pentru ca stiam k ii bine si ca asta simteam, am facut-o din ambitie, pentru ca erau cativa copii care o faceau, si nu am vrut sa ma las mai prejos de ceilalti, si imi pare asa de rau ca nu am facut-o cum trebuia, a pierdut atata timp crezand ca eu is bine, si de fapt nu eram pe nicaieri...
Apoi au inceput problemele cu tatal meu, clipe ingrozitoare. Satana imi luase puterea de a ierta, eram copil si ajunsesem sa-mi urasc tatal, sa vorbesc urat cu el, sa nu-l respesct, sa-l ignor. Disputele dintre parinti au afectat foarte mult,enorm,starea mea. Au fost aproximativ 3 ani cand nu am vorbit cu tatal meu, desi traiam in aceiasi casa, il uram, pentru ca nu eram capabila sa inteleg voia lui Dumnezeu in viata mea, planul Lui cu privire la viata mea, auzisem in predici despre dragoste, sa ne rugam sa ne invete Dumnezeu ce este dragostea, si m-am rugat...
Dumnezeu mi-a dat ocazia sa invat ce inseamna dragostea numai ca eu nu stiam ca era in casa cu mine, trebuia doar sa o manifest fata de tatal meu, sa-l binecuvintez chiar daca el blestema, sa ma rog pentru el, sa-l accept asa cum este, dar n-am facut-o am pierdut cei mai importanti ani din viata mea vazand numai greul dar nu vedeam ca astea erau lucruri care urmau sa-mi schimbe viata, sa-mi dea perspective de viitor, sa inteleg rostul meu pe pamant, sa-L cunosc cu adevarat pe Isus.
La varsta de 16 ani am cazut intr-un anturaj rau de "surioare"; imi petreceam timpul cu ele, mergeam o data pe luna la biserica, duminica seara si atat. Pana intr-o zi cand Dumnezeu mi-a deschis ochii si am vazut ca nu era bine ce faceam, ca eu nu apartineam aceelor locuri, locul meu era strans langa El, am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi schimbe traiectoria vietii, stiam ca ma va primi.
*Persoana care m-a influientat cel mai mult a fost mama mea, care nu a incetat sa ma invete, chiar daca de multe ori mi se pare atata de sacaietoare, si imi spunea aceleasi lucruri de fiecare data si ma gandeam... ,,Pfff iara incepe" si acum am inteles de ce insista, pentru ca eu nu m-a schimbam... ,,in mine nu se intampla nici o schimbare de aceea insista in punctul acesta''. Dupa ce a plecat mama mi-a ramas imprimat in minte imaginea ei: vesnic pe genunchi, cu Biblia langa ea, a fost este si va fi un expemlu de viata pentri mine...
La varsta le 17 ani am decis sa inchei legamantul in apa botezului, chiar daca vrasmasul venea la mine cu ganduri: "ii iaarna...nu-i fain sa faci botezul iarna, frig, ...is putini tineri lasa ca ii mai bine sa astept urmatorul ca o sa fie tineri multi..." Dar Dumnezeu mi-a vorbit si mi-a spus sa-mi predau viata Lui, si voi primi binecuvantare din mana Lui. Intr-o zi am primit un msj in care imi spunea cineva "Da-i lumii tot, dai tot ce ai mai bun si niciodata nu va fi indeajuns, si pana la urma totul va fi intre TINE si DUMNEZEU". Si am inteles ca toate vor trece din viata asta;
Doar vesnicia este cea care conteaza...
Si prin harul Lui in data de 25.01.2009 am incheiat legamantul in apa botezului, nu inainte de a merge la tatal meu, chiar in seara din-naintea botezului si mi-am cerut iertare pentru tot, pentru felul in care m-am comportat, chiar daca inlauntrul meu se ducea o lupta mare, imi era atata de greu sa ma duc la acea persoana pe care nici macar nu o numeam ,,tata", dupa ani sa ma duc sa-i spun ,,tata, iarta-ma"dar cu ajutorul Lui Dumnezeu am facut-o si m-am simtit eliberata, pregatita pentru legamant, si mai eliberata m-am simtit cand Domnul imi spuse ca m-a iertat! Si inca ma rog penru asta pentru ca nu mi usor sa restaurez o legatura care a fot rupta toti anii astia, dar stiu ca Dumnezeu imi va da putere.
Acum ca au trecut acesti ani, am vazut ca rau acesta a lucrat inspre binele meu, am vazut cum anii acestia au schimbat intreaga mea viata,ai acum am gasit raspunsul intrebarii "DE CE?"si nu pot sa multuumesc Domnului, pentru ca mi-a dat intelepciiune, dorinta de El....si inca ceva, anu trecut cand am fost in Italia a fost ingrozitor, tanjeam dupa partasie, asa imi doream persoane cu care ca ma rog, stiam ca in Petrosani tinerii nu sunt prea dornici de rugaciune, si m-am rugat in fiecare zi ca sa-mi dea perosane cu care sa ma unesc in rugaciune, si v-am gasit pe voi.. echipa Misiunea Alege Astazi. Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunea si ma bucur foarte mult si de acum viata mea este in Mana Domnului Isus Hristos, si tot ce-mi doresc pe acest pamant vreau sa primesc din mana Lui Dumnezeu si sa fac voia Lui Dumnezeu... Amin!
-Marturia aceasta a fost primita si prelucrata in data de 12.10.2011 Miercuri si apartine site-ului http://CeAlegi.BlogSpot.Com daca o veti pune pe alte site-uri va rugam sa lasati trimiterea web.
}Sursa - http://CeAlegi.BlogSpot.Com - AlynSperanta{
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu