In vremea noastra este de la sine inteles printre crestini ca un tanar de o anumita virsta sa se casatoreasca. Daca se apropie de limita de virsta de treizeci de ani, fara sa fie logodit, trebuie sa se astepte fie sa se susoteasca in spatele lui, fie ca unii frati sau surori ingrijorate sa faureasca in taina planuri, ca sa dea un ajutor.
Cand se mai aude oare o predica din 1.Corinteni 7, unde Pavel trateaza tema celibatului si arata limpede ca pentru crestini predati exista motive bune ca sa ramana necasatoriti?
Este pur si simplu de la sine inteles ca, la o anume virsta, cineva sa se uite in jur la fetele tarii si sa-si bata capul gandidu-se care sa fie aceea cu care se va casatori.
Dar daca luam in serios calitatea de discipol al lui Isus, trebuie de asemenea sa dezbatem serios si intrebarea, daca este voia lui Dumnezeu sa ne casatorim sau nu.
1.Corinteni 7 arata clar ca este buna si oportuna casatoria. Exista numai un singur motiv pentru a nu te casatori: ,,Cel necasatorit se ingrijeste de cele ale Domnului si lucrarii Sale, pe cand cel casatorit trebuie sa foloseasca o parte din timpul si fortele lui pentru familie.
Dar nu este vorba ca un tanar sa se hotarasca sa ramana celibatar din motive egoiste, casa scape de responsabilitate si sa poata trai neigradit pentru sine insusi. Nu, este vorba despre ,,ramanerea fara abatere linga Domnul''.
Aceste chestiuni importante sunt tratate in 1.Corinteni 7 din punctul de vedere al timpului scurt al vietii noastre si al revenirii apropiate a Domnului nostru. In fata acestor realitati importante, chestiunea casatoriei trebuie hotarata in rugaciune.
William MacDonald scrie foarte potrivit:
,,Cat de rar li se cere tinerilor sa ramina celibatari, pentru ca sa arda fara abatere pentru Domnul... De ce nu le spunem copiilor nostri ca este buna cu adevarat casatoria, dar ca viata de celibatar are avantaje deosebite in slujba pentru Domnul? Sau ca ei pot gasi o profunda satisfactie in Domnul si ca nu au nevoie de un partener ca sa fie fericiti? Daca am scoate mai mult in evidenta avantajele starii de celibat, am putea micsora substantial numarul caderilor din slujba crestina si am vedea ca se fac lucruri mai mari pentru Domnul''.
Premizele pentru renuntarea la casatorie sunt numite clar:,,Dar cine sta tare in inima lui, neavand necesitate, ci are putere peste propria lui voie, si a hotarit in inima lui...''
Deci, aceia care au invatat in scoala lui Dumnezeu infranarea si stapinirea de sine ar trabui sa cumpaneasca inaintea Domnului daca, in principiu, voia lui Dumnezeu pentru viata lor este sa se casatoreasca, sau sa ramana celibatari din cauza Domnului.
Tuturor celorlalti, Scriptura le spune foarte lucid: ,,Este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda de dorinta'' si: ,,Din cauza imoralitatii sexuale, fiecare sa-si aiba sotia lui''.
Desigur ca in vremea de astazi nu va fi simplu sa traiesti pentru Domnul ca necasatorit, si exista si sarcini in lucrarea Domnului care pot fi indeplinite mai bine de catre cei casatoriti. Totusi, exista si in istoria Bisericii multe exemple de barbati si femei care au renuntat constient la casatorie, ca sa poata sluji neimpartiti Domnului.
Barbati si Femei au renuntat la casatorie, pentru ca au vazut in aceasta renuntare calea lui Dumnezeu. Pe mine ma apasa de fiecare data cand intalnesc surori care vor cu orice chip sa se marite. Ca sa-si atinga scopu, unele nu se sfiesc sa dea anunturi in anumite ziare, si in multe cazuri ostenelile lor sunt incununate de succes. Ele primesc ceea ce-si doresc, dar adesea au schimbat singuratatea lor cu ,,Iadul pe pamant''.
Pare destul de ciudat ca multi casatoriti invidiaza pe cei necasatoriti si ofteaza: Daca as fi totusi burlac, as putea mai mult sa ma pun in lupta pentru Domnul, sa studiez Biblia, sa citesc carti, sa fac vizite - dar acum fortele mele se irosesc pentru grijuri si indatoriri pamantesti.
Cei necasatoriti, dimpotriva, se vad adesea ca niste oameni dezavantajati de a doua clasa si-si consuma fortele prin invidie si auto-compatimire, in loc sa le dedice neimpartiti Domnului. Cite sarcini misionare exista, si cite posibilitati de a sluji Domnului in toate domeniile vietii! Domnul sa dea ca asemenea crestini sa nu-si simta starea de celibat ca o pedeapsa, ci sa o recunoasca ca o chemare de a sluji mai bine Domnului.
Ce binecuvantare a avut vacarita cu un singur ochi a lui Zinzendorf, Anna Helene. Zinzendorf a marturisit despre ea: ,,Ea a castigat atitea suflete printre femei, incit pare de necrezut si cind intra o persoana in casa ei, putea fi socotita deja ca mantuita''.
Aceasta slujnica simpla, care traia in Cuvintul lui Dumnezeu, a devenit un sprijin spiritual de o originala putere si prospetime, intrucat a zis ,,da'' cailoor lui Dumnezeu si nu a fost nemultumita cu chemarea ei.
Ce s-ar fi ales de Eva von Thiele-Winkler daca s-ar fi casatorit, si astazi poate ca n-ar fi existat comunitatea de surori din Aidlingen daca Christa von Viebahn ar fi dat pe la sfarsitul secolului trecut un anunt in ziar ca doreste sa se casatoreasca.
Pentru mine a fost foarte interesant sa studiez miscarea de trezire din secolul 18 in Anglia din acest punct de vedere. Pe atunci au fost folositi de Dumnezeu intr-un chip deosebit trei barbati: George Whitefield, John Wesley si fratele sau Carles Wesley. Carles era un predicator foarte sentimental, talentat la muzica, in timp ce John primise de la Dumnezeu o minte ascutita, si gandea si predica mai mult logic. Whitefield era un bun amestec din amandoua si era un orator neobisnuit de inzestrat. Predicile lui pline de autoritate si zguduitoare atrageau pana la 100.000 de oameni sub cerul liber.
Cand trezirea a ajuns la punctul culminant, Charles s-a casatorit cu draguta si foarte muzicala Sally Gwynne, si de atunci incolo n-a mai prea fost vazut pe cimpul de lupta al Evangheliei. Daca se putea spune despre el pana atunci ca ardea insufletit de o dragoste sfinta si de muzica, si nu socotea ca prea mare osteneala, pericolul si persecutia'', dupa casatoria lui a devenit un sot sedentar, cuminte, care a mai compus intr-adevar cintari minunate, dar a preferat comoditatea casei fata de furtuna strazii.
John Wesley, dimpotriva, era de parere ca ,,acei putini fericiti, care ar avea taria de a renunta la casatorie, ar fi scutiti de mii de incercari si ispitiri casnice fara nume, si mai ales de cea mai puternica dintre toate legaturile, anume: ,,a iubi o faptura mai mult decat pe celelalte''.
In anul 1751, el a scris in jurnalul lui:
,,Ani de zile am ramas burlac, deoarece socoteam ca-L pot sluji mai bine pe Dumnezeu, si-L laud pe Dumnezeu ca m-a si facut capabil pentru aceasta. Dar acum cred in mod sigur ca pot sa-L slujesc pe Dumnezeu mai bine ca om casatorit. Din convingerea aceasta limpede si la sfaturile prietenilor mei, nu peste mult timp m-am si casatorit''.
El s-a casatorit cu vaduva bogata a unui negustor, care in istoria Bisericii a ajuns cunoscuta sub numele de ,,nevastuica'' si care a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa faca un chin din viata sotului ei. De pilda, l-a tras de par prin camera si i-a publicat plina de gelozie scrisorile personale, ca sa-i strice bunul nume. Cind, douazeci de ani mai tirziu, si-a parasit barbatul, el a scris in jurnal:
,,Nici pina astazi nu stiu din ce pricina m-a parasit ca sa nu se mai intoarca niciodata inapoi. Non eam reliqui, non dimisi, non revocabo - (N-am parasit-o, n-am alungat-o, n-o voi chema inapoi)''.
Acest barbat s-ar fi crutat de multe dureri si greutati daca nu ar fi ascultat de sfatul prietenilor lui. Dar oricum, sotia lui a contribuit la faptul ca el n-a stat prea multa vreme acasa, ci in cei 50 de ani ai slujirii lui a predicat vreo 50.000 de ori si a parcurs calare cam 380.000 de km.
George Whitefield, care in 04.04.1740 a scris intr-o scrisoare: ,,Multumesc lui Dumnezeu ca eu, daca-mi cunosc inima cit de putin, sunt scutit de pasiunea nebuneasca pe care lumea o numeste dragoste'', mai bine nu s-ar fi casatorit nici el. Slujba lui fara ragaz pe doua continente nu-i ingaduia o viata de familie fericita.
Dupa ce s-a casatorit, el a trimis prietenului sau Gilbert Tennent urmatoarea veste:
,,In urma cu vreo unsprezece saptamini m-am casatorit in temere de Dumnezeu cu o vaduva in varsta de vreo 36 de ani, care fusese menajera timp de multi ani. Ea nu este binecuvantata nici cu bogatii materiale, nici cu o infatisare placuta, dar sper ca este un adevarat copil al lui Dumnezeu si cineva care, socotesc eu, nu-mi va fi o piedica in lucrarea pentru Dumnezeu. In privinta aceasta sunt acelasi ca si inainte de casatorie. Sper ca Dumnezeu nu ma va lasa sa ajung vreodata sa spun: ,Mi-am luat o sotie si nu pot sa vin' ''.
Cu totul a decurs istoria logodnei lui John Nelson Darby, care a trait cu vreo 100 de ani mai tirziu. Cand el s-a logodit cu remarcabila Lady Powerscourt, fratii din Dublin s-au rugat ca Domnul sa le impiedice casatoria. Ei vedeau ca Dumnezeu il intrebuinta cu putere pe J.N. Darby in lucrarea Sa, si se temeau ca o sotie ar putea fi o piedica in calea acestei slujiri. Nu dupa mult timp, au desfacut logodna prin intelegere reciproca. Este emotionant de citit ceea ce a scris Darby la varsta de 81 de ani unui sot tinar:
,,Tu ai acum un ajutor, si eu am mers pe cale singur; dar ca sa zicem asa, totul este uitat cind vad harul si fidelitatea Lui Dumnezeu''.
Din urmatoarea scrisoare pare sa reiasa cu gindul la desfacerea logondei pare sa fi venit intii de la Lady Powescourt:
,,Cred ca unul din cele mai dureroase lucruri din felul cum actioneaza Domnul cu noi pacatosii este atunci cand esti in mijlocul de intristare a cuiva care te iubeste, cind fericirea si nenorocirea celui care iti este drag depinde de da-ul sau nu-ul tau, si tu trebuie sa rostesti nu-ul si astfel sa lasi in urma impresia de nerecunostinta si cruzime; cind stii pe cineva in pustiul acesta, cineva care este nefericit din pricina ta, si cind totusi nu esti in stare, sau nici macar nu poti incerca sa-l mingai. Este foarte dureros, mai ales cand este adaugat un lung ,,niciodata''.
Amandoi au trait destul de aproape de Domnul ca sa inteleaga ca pentru ei exista o alta cale pentru care IL puteau cinsti mai mult pe Dumnezeu, chiar daca aceasta era foarte dureros pentru ei insisi. Amandoi au cautat mai intai dupa Imparatia Lui Dumnezeu, si au fost bogat rasplatiti pentru toate lucrurile la care au renuntat in viata lor de dragul Domnului.
Acum, pe de alta parte, exista nenumarate dovezi in istoria Bisericii pentru faptul ca o casnicie nu trebuie sa insemne o reducere a activitatii pentru lucrarea Domnului. Hudson si Maria Taylor, Charles si Priscilla Studd si multi altii au dovedit ca niste casnicii fericite nu stau in calea lucrarii Domnului, ci pot insemna o intensificare, un ajutor. Exemplele citate vor numai sa arate limpede importanta unei decizii corecte in aceasta chestiune vitala, si sa stimuleze ca, tocmai in acest domeniu, sa se intrebe si sa se afle voia lui Dumnezeu prin rugaciune serioasa si sincera.
Sursa Book: Poate fi dragostea pacat? de Wolfgang Buhne
Sursa Web: http://CeAlegi.BlogSpot.Com - AlynSperanta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu