Mii de oameni mănâncă, beau, dorm, se trezesc, se duc la lucrul lor, se întorc acasă, respiră aerul lui Dumnezeu, privesc soarele lui Dumnezeu, umblă pe pământul lui Dumnezeu, se bucură de îndurările lui Dumnezeu, au trupuri muritoare și judecata și eternitatea stau inaintea lor. Dar niciodată nu Îi vorbesc lui Dumnezeu! Trăiesc ca animalele care pier; se comportă ca niște creaturi fără suflet; nu au să-I adreseze niciun cuvânt Celui din a Cărui gură vor primi într-o zi sentința veșnică.
A nu te ruga este o dovadă clară a faptului că nu ești creștin adevărat.
Mulți își murmură rugăciunile după ce s-au întins în pat sau trec rapid prin ele în timp ce se spală sau se îmbracă dimineața.
Oamenii pot să creadă ce vor, însă pot fi siguri că înaintea lui Dumnezeu aceasta nu este rugăciune.
Rugăciunea și păcatul nu vor trăi niciodată împreună în aceeași inimă.
Rugăciunea va mistui păcatul, sau păcatul va sugruma rugăciunea.
Nimic nu pare a fi prea mare, prea greu, sau prea dificil pentru rugăciune.
A obținut lucruri care păreau imposibile și inaccesibile.
Rugăciunea poate ușura crucile noastre, oricât de grele ar fi ele.
Poate să-L aducă jos de partea noastră pe Unul care ne va spune:
,,Aceasta este calea, mergi pe ea".
Rugăciunea poate obține alinare pentru noi când aceia pe care îi iubim cel mai mult sunt luați de aici și simțim că lumea este goală.
Poate să-L aducă jos pe Unul care să umple golul din inimile noastre cu Sine Însuși și să spună valurilor dinlăuntrul: ,,Pace, liniștiți-vă!".
Oh, fie ca oamenii să nu fie ca Agar în pustie - să nu vadă izvorul apelor vii de lângă ei! Amin.
Sursă: Autor J.C. Ryle - O Chemare la Rugăciune
(Editura Perla Suferinței)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu