Iată-ncepe judecata, Domnul judecă-n Sion,
Nourul de martori vine lângă strălucitul tron,
Stau în faţă acuzaţii, milioane, mici şi mari,
Se-nfioară împăraţii între hoţi şi criminali.
Primul suflet vine-n faţă : -"Tu de ce nu M-ai primit ?"
-"Eu aveam avere multă, n-aveam vreme de gândit".
Şi-a chemat Judecătorul primul martor în proces:
-"Avraam, ce-aveai în lume , când din lume te-am ales ?"
-"Doamne, mii de robi şi roabe, turme greu de numărat,
Saci cu aur şi podoabe şi veşminte de-mpărat ".
-"Şi-ai putut primi Cuvântul, tu, bogatule-Avraam ?"
-"De-ar fi fost al meu Pământul, totul, Doamne, Îţi dădeam".
Se rosteşte scurt sentinţa; vine-al doilea acuzat.
-"Tu de ce-ai respins credinţa ?" -"Eu eram bolnav în pat".
Şi din nourul de martori vine umil din norod ;
-"Cum te-aflai tu - spune Domnul - când Mi-ai fost întâiul rod ?"
-"Împărate, niciodată ceasu-acela n-oi uita,
mă aflam atunci pe cruce, tocmai lângă crucea Ta ".
Domnul judecă pe altul :-"Pentru ce-ai respins credinţa ?"
-"Doamne, pe la noi atuncea doar doi, trei urmau Căinţa ".
La un semn apare-un martor cu păr alb, cu alb veșmânt :
-"Spune tu, cu tine-alături, câți credeau pe-ntreg Pământ ?"
-"Doamne, când vesteam potopul - spune martorul cu greu -
Nimeni nu urma credinţa, nimeni, Doamne, numai eu."
Şi-acum vine-o acuzată. -"Tu de ce nu M-ai primit ?"
-"N-aveam timp, aveam atâta de cusut, de îngrijit."
-"Tu, Tabita, pe câți oare îngrijeai, parcă vreo doi ?"
-"Ba pe mulţi", spun zeci de glasuri, "şi pe noi", "ba, şi pe noi."
Vine altă acuzată; -"Tu, o Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot, eram frumoasă şi învinsă de ispite."
-"Spune, strigă Salvatorul, tu , Maria din Magdal,
Cum erai ?" - "Eram frumoasă şi pluteam pe-al lumii val,
Sufletu-mi de şapte lanţuri era prins şi ferecat,
Dar eu am venit la Tine, Tu pe toate le-ai sfăr'mat."
-"Tu ?" Alt acuzat primeşte fiorelnica-ntrebare.
-"Doamne, eu stăteam cu casa prea departe de-adunare."
Domnul face-un semn spre martori, juriul marelui examen,
Şi se vede-un car de-odată şi din car coboară-un famen.
-"Tu, spre Templul Meu de unde te porneai când te chemam ?"
-"Eu din Africa, Stăpâne, din Etiopia veneam."
Se rosteşte iar sentinţa. Este-adus alt acuzat:
-"Doamne, Tu chemai prostimea, eu eram un învățat."
Domnu-alege-acum un martor, unul singur e de-ajuns.
-"Luca, ce-ai fost tu în lume ?" -"Doctor", martoru-a răspuns.
Domnul judecă 'nainte. Vine-un prinţ de mare neam.
-" Tu de ce-ai respins credinţa ?" -"Eram rege, nu puteam."
Şi ca martor e-o femeie. -"Tu, Estera cea frumoasă,
Când riscai slujind credinţa, ce erai ?" -"Împărăteasă."
Acuzatul se retrage. Următorul la-ntrebare
E un avocat cu vază: -"Doamne, cer o amânare,
Vreau un avocat de seamă, dau oricât să fie-adus."
-"Prea târziu - răspunde Domnul - pân-acum să ţi-l fi pus.
Voi copii, întreabă Domnul , avocat v-aţi pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ? Şi răspunde norul: "Tu ! "
Domnul judecă-nainte. Vine-un tânăr acuzat.
-"Doamne, eu eram prea tânăr când din lume m-ai chemat."
-"Ieremie !" strigă Domnul, -"Eu",răspunde el umil,
-"Cum erai când ţi-am zis vino" ? -"Eram Doamne, un copil."
Şi în rând cu Ieremia vin din nourul cel sfânt
Iosif cel frumos şi tânăr de ispite neînfrânt,
Samuel, ce din pruncie Domnul l-a împrumutat,
Iosua, Caleb, ce-n ţara cea promisă au intrat,
David, cu o praştie în mână, un copil cu păr bălai,
Iosia, băiatul rege, credincios lui Adonai,
Daniel, şcolar de frunte ce-ntrecea orice haldeu,
Şi cei trei ce-au fost în flăcări lâng-un Fiu de Dumnezeu,
Vine dârz Botezătorul ce pe Domnul prevestea,
Vin copiii care-n Templu L-au primit cu Osana,
Vine-apostolul iubirii, tinerelul înţelept
Ce şi-a sprijinit la Cină tâmpla pe cerescul piept,
Vin cei tineri ca o rouă cu podoabe sfinte-n zori,
Vin cântând cântare nouă, şi din glas şi din viori.
Acuzatul pleacă fruntea şi se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte. Suflete vin rând pe rând.
...
Şi-acum tu, ce azi în ceruri încă n-ai apărător,
Crezi tu că la judecată vei sta tot nepăsător ?
Nu uita umblând în viaţă din păcat în alt păcat,
Că în ultima instanţă nu exista avocat.
Nourul de martori vine lângă strălucitul tron,
Stau în faţă acuzaţii, milioane, mici şi mari,
Se-nfioară împăraţii între hoţi şi criminali.
Primul suflet vine-n faţă : -"Tu de ce nu M-ai primit ?"
-"Eu aveam avere multă, n-aveam vreme de gândit".
Şi-a chemat Judecătorul primul martor în proces:
-"Avraam, ce-aveai în lume , când din lume te-am ales ?"
-"Doamne, mii de robi şi roabe, turme greu de numărat,
Saci cu aur şi podoabe şi veşminte de-mpărat ".
-"Şi-ai putut primi Cuvântul, tu, bogatule-Avraam ?"
-"De-ar fi fost al meu Pământul, totul, Doamne, Îţi dădeam".
Se rosteşte scurt sentinţa; vine-al doilea acuzat.
-"Tu de ce-ai respins credinţa ?" -"Eu eram bolnav în pat".
Şi din nourul de martori vine umil din norod ;
-"Cum te-aflai tu - spune Domnul - când Mi-ai fost întâiul rod ?"
-"Împărate, niciodată ceasu-acela n-oi uita,
mă aflam atunci pe cruce, tocmai lângă crucea Ta ".
Domnul judecă pe altul :-"Pentru ce-ai respins credinţa ?"
-"Doamne, pe la noi atuncea doar doi, trei urmau Căinţa ".
La un semn apare-un martor cu păr alb, cu alb veșmânt :
-"Spune tu, cu tine-alături, câți credeau pe-ntreg Pământ ?"
-"Doamne, când vesteam potopul - spune martorul cu greu -
Nimeni nu urma credinţa, nimeni, Doamne, numai eu."
Şi-acum vine-o acuzată. -"Tu de ce nu M-ai primit ?"
-"N-aveam timp, aveam atâta de cusut, de îngrijit."
-"Tu, Tabita, pe câți oare îngrijeai, parcă vreo doi ?"
-"Ba pe mulţi", spun zeci de glasuri, "şi pe noi", "ba, şi pe noi."
Vine altă acuzată; -"Tu, o Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot, eram frumoasă şi învinsă de ispite."
-"Spune, strigă Salvatorul, tu , Maria din Magdal,
Cum erai ?" - "Eram frumoasă şi pluteam pe-al lumii val,
Sufletu-mi de şapte lanţuri era prins şi ferecat,
Dar eu am venit la Tine, Tu pe toate le-ai sfăr'mat."
-"Tu ?" Alt acuzat primeşte fiorelnica-ntrebare.
-"Doamne, eu stăteam cu casa prea departe de-adunare."
Domnul face-un semn spre martori, juriul marelui examen,
Şi se vede-un car de-odată şi din car coboară-un famen.
-"Tu, spre Templul Meu de unde te porneai când te chemam ?"
-"Eu din Africa, Stăpâne, din Etiopia veneam."
Se rosteşte iar sentinţa. Este-adus alt acuzat:
-"Doamne, Tu chemai prostimea, eu eram un învățat."
Domnu-alege-acum un martor, unul singur e de-ajuns.
-"Luca, ce-ai fost tu în lume ?" -"Doctor", martoru-a răspuns.
Domnul judecă 'nainte. Vine-un prinţ de mare neam.
-" Tu de ce-ai respins credinţa ?" -"Eram rege, nu puteam."
Şi ca martor e-o femeie. -"Tu, Estera cea frumoasă,
Când riscai slujind credinţa, ce erai ?" -"Împărăteasă."
Acuzatul se retrage. Următorul la-ntrebare
E un avocat cu vază: -"Doamne, cer o amânare,
Vreau un avocat de seamă, dau oricât să fie-adus."
-"Prea târziu - răspunde Domnul - pân-acum să ţi-l fi pus.
Voi copii, întreabă Domnul , avocat v-aţi pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ? Şi răspunde norul: "Tu ! "
Domnul judecă-nainte. Vine-un tânăr acuzat.
-"Doamne, eu eram prea tânăr când din lume m-ai chemat."
-"Ieremie !" strigă Domnul, -"Eu",răspunde el umil,
-"Cum erai când ţi-am zis vino" ? -"Eram Doamne, un copil."
Şi în rând cu Ieremia vin din nourul cel sfânt
Iosif cel frumos şi tânăr de ispite neînfrânt,
Samuel, ce din pruncie Domnul l-a împrumutat,
Iosua, Caleb, ce-n ţara cea promisă au intrat,
David, cu o praştie în mână, un copil cu păr bălai,
Iosia, băiatul rege, credincios lui Adonai,
Daniel, şcolar de frunte ce-ntrecea orice haldeu,
Şi cei trei ce-au fost în flăcări lâng-un Fiu de Dumnezeu,
Vine dârz Botezătorul ce pe Domnul prevestea,
Vin copiii care-n Templu L-au primit cu Osana,
Vine-apostolul iubirii, tinerelul înţelept
Ce şi-a sprijinit la Cină tâmpla pe cerescul piept,
Vin cei tineri ca o rouă cu podoabe sfinte-n zori,
Vin cântând cântare nouă, şi din glas şi din viori.
Acuzatul pleacă fruntea şi se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte. Suflete vin rând pe rând.
...
Şi-acum tu, ce azi în ceruri încă n-ai apărător,
Crezi tu că la judecată vei sta tot nepăsător ?
Nu uita umblând în viaţă din păcat în alt păcat,
Că în ultima instanţă nu exista avocat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu