Am auzit pe mulţi spunând:Isus nu sfarămă zăvorul,
El bate-n uşa-ncet şi blând,
Dar tu deschizi, nu Salvatorul!
Odata însă-n viaţa mea
Isus vârînd în uşa mâna,
/: Mi-a zis: „Eu totuşi pot intra,
Căci Eu sunt Domnul, tu - ţărâna." :/
Dar n-a intrat, şi-am plâns cu-amar
Întelegând de ce nu vine,
Căci El n-a vrut ca un tâlhar
Să tragă fierul pus de mine.
Când I-am deschis, era târziu
El dispăruse-n umbra serii
/: Oraşu-ntreg părea pustiu
Şi m-au lovit, pe drum, străjerii... :/
Abia în zori ne-am întâlnit,
În Ghetsimani, pe o cărare,
El - dorul cel nemărginit,
Iar eu - ţărâna cu zăvoare...
O, frate drag, Isus e blând!
El stă la uşa ta şi bate
/: El poate s-o sfarăme-oricănd,
Dar dragostea din El nu poate! :/
(Autor - Costache Ioanid)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu